• mai 1359, a fost înființată Mitropolia Țării Românești și implicit a fost organizată Biblioteca Mitropoliei. Originile Bibliotecii Metropolitane București se regăsesc în aceste începuturi din secolul al XIV-lea. Din anul 1901 și pînă astăzi, această tradiție se răsfrînge și asupra Bibliotecii Academiei Române.
  • 1 iulie 1831, conform Constituţiei ţării, art. 63, pct. 13, supranumită Regulamentul Organic, se stabilește înființarea Bibliotecii Colegiului Sf. Sava, cu dublu rol: bibliotecă școlară și bibliotecă publică, indirect succesoare a Bibliotecii Mitropoliei Țării Românești. Anual se alocă suma de 350.000 lei pentru ţinerea şcolilor publice în Capitală şi în celelalte oraşe ale Principatului, a Tipografiei, a Bibliotecii. (Regulamentul Organic, Bucureşti, 1832, p. 25);
  • 1833, se promulgă legea Regulamentul şcolilor, devenită anexa nr. IV a Constituţiei. În patru articole distincte sunt menţionate condiţiile speciale privitoare la înfiinţarea bibliotecilor publice:

Art. 246. Pentru a se întocmi pe nesimţite o bibliotecă în Colegiul din Sfântul Sava, şi alta în şcoala din Craiova, se va întrebuinţa o sumă de lei 5.000 pe an, pentru cumpărarea cărţilor, iar acum se vor aduna în Biblioteca din Bucureşti în Colegiul Național Sf. Sava cărţile manuscriselor ce se vor afla împărţite la felurite locuri publice, precum Mitropolia, Episcopiile, Mînăstirile şi altele;

Art. 247. Se va face încă o rînduială ca autorul sau editorul ce va publica vreo carte în Principatul Ţării Româneşti să fie dator să dea cinci exemplare pentru Biblioteca şcolii din Bucureşti şi trei exemplare pentru Biblioteca şcolii din Craiova;

Art. 248. Redactorii gazetelor şi altor lucrări periodice vor da numai câte un exemplar la fiecare din aceste biblioteci;

Art. 249. Unul din profesori va împlini slujba de bibliotecar şi pentru aceasta i se va da un om de ajutor. (Regulamentul şcolilor, în Buletin. Gazetă oficială, II, 1883, nr. 45, 18 septembrie, p. 234.)

Conform legii Regulamentul şcolar, art. 247, intră în vigoare aproape concomitent, în 1833, legea Regulamentul cenzurii. Această lege reprezintă prima reglementare românească în domeniul cenzurii şi, totodată, primul act normativ privitor la dezvoltarea colecţiilor în bibliotecile publice. (Buletin. Gazeta Administrativă, II, 1833,Supliment extraordinar, nr. 1, p. 21–23); Fondul de carte, aproximativ 8.000 de volume, provine din patrimoniul Bibliotecii Mitropoliei Bucureşti. Regăsim, totodată, cărţi din Biblioteca Academiei Domneşti a Sf. Sava îmbogăţită de-a lungul timpului cu lucrări de către stolnicul Constantin Cantacuzino, patriarhul Hrisant al Ierusalimului, precum și de către Domnii țării Constantin Brîncoveanu, Nicolae şi Constantin Mavrocordat; Organizarea şi catalogarea publicaţiilor s-au făcut pe limbi, iar în cadrul fiecărei grupe lingvistice sistematic, pe domenii, folosind, în parte, clasificarea bibliografului francez Jacques Charles Brunet. Primul catalog al bibliotecii a fost tipărit, în două volume, în anii 1846 şi 1847, prin îngrijirea profesorului – bibliotecar, Iosif Genilie. Manuscrisele şi tipăriturile în limba română, aproximativ 600 de titluri, cuprinse în Catalog, conferă acestora şi valenţa de primă bibliografie naţională sistematică; Fondul de cărţi transferate s-a îmbogăţit prin mai multe donaţii. Presa vremii, îndeosebi Muzeul Naţional din 5 august 1836, relatează că biblioteca care acum se aşază în Colegiul Sf. Savadobândeşte simţitoare daruri;

  • 5 octombrie 1836, Eforia Şcoalelor a elaborat şi a pus în aplicare primul Regulament de organizare şi funcţionare a unei biblioteci publice româneşti.Potrivit acestui act normativ,Biblioteca Sf. Sava urma să fie deschisă publicului 5 ore zilnic, iar custodele era însărcinat a şedea în sala de citit a bibliotecii nelipsit în toate aceste ceasuri, priveghind a păzi liniştea şi buna orânduială între cititori, a le da îndată cărţile, ce vor cere şi a le aşeza iarăşi la locul lor;
  • 1836, sunt numiţi de către Eforia Şcoalelor, directorul bibliotecii, Gheorghe Ioanid, profesor de limba greacă la Colegiul Sf. Sava, şi custodele-bibliotecar Nicolae Nenovici, înlocuit ulterior în anul 1843, pentru că nu se îndeamnă a se acomoda cu regulile întocmite;
  • 8 iunie 1838, deschiderea oficială pentru cititori a Bibliotecii Colegiului Sîntul Sava. (România, I, 1838, p. 537);
  • 1840, Eforia Şcoalelor suplimentează personalul Bibliotecii publice Sf. Sava cu un post de custode;
  • 1840, se înfiinţează reţeaua bibliotecilor publice judeţene, potrivit solicitării Ministerului de Interne (Vornicia din Lăuntru) către prefecţii de judeţe care au îndatorirea de a organiza biblioteci în fiecare oraş reşedinţă de judeţ;
  • 11 iunie 1848, izbucneşte revoluţia în Bucureşti şi activitatea bibliotecii se întrerupe pînă în anul 1849;
  • 1849–1859, problemele deosebite sunt generate de condiţiile improprii: lipsa de spaţiu pentru depozitarea publicaţiilor şi necesitatea reparării imobilului bibliotecii;
  • 1862, este promulgată Legea presei. Se hotărăşte depunerea a patru exemplare la Ministerul Instrucţiunii Publice şi a 2 exemplare la fiecare Prefectură judeţeană, cu scopul: Spre constatarea dreptului de proprietate garantată autorilor de scrieri şi publicaţii literare şi artistice se va ţine un registru special la Ministerul Instrucţiunii Publice…, iar autorii primesc odată cu depunerea operelor un extras din registru. În completarea acestor dispoziţii, în 1864, legeaRegulamentul pentru bibliotecile publice, art. 11, stipulează: Bibliotecile centrale primesc depozitele de cărţi, ziare, etc., datorate de autori şi editori după Legea presei.În felul acesta, depozitul legal are caracter de cenzură, de dezvoltare a colecţiilor publice de bibliotecă şi de garant al proprietăţii intelectuale;
  • 1864, 23 octombrie, este promovată prima lege românească specifică pentru biblioteci, cunoscută sub denumirea  Regulamentul bibliotecilor publice. Acest act normativ este contemporan cu întreaga dezvoltare biblioteconomică europeană: În anul 1850, este promulgată în Anglia, Legea pentru bibliotecile publice,(Public Libraries Act) prin care se asigura gratuitatea serviciului de lectură publică;
  • 1885, este promulgată Legea imprimatelor, mai exact, Legea pentru obligaţiile atelierelor de arte grafice faţă de Biblioteca Academiei Române, Fundaţia Universitară Carol I din Bucureşti şi de Biblioteca Centrală din Iaşi, după votarea în Senat, în 6 iunie 1881, şi în Camera Deputaţilor, în 20 martie 1885 se stipulează trimiterea a 3 exemplare la Biblioteca Academiei Române şi Biblioteca Centrală din Iaşi, precum şi a 2 exemplare la Biblioteca Fundaţiei Carol I;
  • 1 aprilie 1901, este promulgată Legea pentru cedarea Bibliotecii Statului din București către Biblioteca Academiei prin care este desființată Biblioteca Publică Centrală București și întregul ei patrimoniu de publicații este transferat la Biblioteca Academiei Române;
  • 1904, 14 martie, apare Legea imprimatelor şi regulamentul de aplicare ce modifică numărul de exemplare obligatorii, anume 2 exemplare pentru Academia Română şi Biblioteca Centrală Iaşi, precum şi 1 exemplar pentru Fundaţia Carol I;
  • 1922, 27 noiembrie, se completează legea anterioară a depozitului legal, în sensul trimiterii a cîte 2 exemplare Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Universităţilor din Iaşi, Cluj, Cernăuţi, Bibliotecii Ateneului Român şi Bibliotecii din Chişinău, precum şi cîte 1 exemplar Bibliotecii Fundaţiei Universitare Carol I, Asociaţiunii pentru literatură şi cultura poporului român din Sibiu, Fundaţia culturală Principele Carol şi Societatea Vrancea;
  • 1935, Primăria Municipiului Bucureşti reînfiinţează Biblioteca Municipiului Bucureşti, instituţie care funcţionează până în prezent.
  • 1949-1957, Biblioteca Centrală Bucureşti şi, ulterior, între 1957 – 1968, Biblioteca Orăşenească Mihail Sadoveanu, a jucat rolul de coordonator metodologic pentru bibliotecile raionale din municipiul Bucureşti;
  • 1969, Biblioteca Municipală Mihail Sadoveanu, după reorganizarea administrativă a Bucureştilor, a centralizat principalele servicii, iar bibliotecile raionale au devenit filiale ale Bibliotecii Municipale;
  • 2002-, potrivit Legii bibliotecilor a fost înființată Biblioteca Metropolitană București, succesoare a Bibliotecii Municipale Mihail Sadoveanu.